joi, 5 mai 2011

miercuri, 4 mai 2011

Controlorii de la ITB

O privire in trecut cu bune si rele, filmele educative ale vremii cu controlorii de la RATB de (astazi) altadata.



De la bukresh, via visurat.

Cum sa ne alegem alimentatia potrivita

Am descoperit un foileton sa zic asa, asupra alimentatiei, facut de catre cei de la RL cu ajutorul criticului culinar Victor Melian.
Acesta a făcut o demonstraţie în studioul România liberă despre cum trebuie să alegem produsele alimentare atunci când ne aflăm în faţa rafturilor

Partea I: Cum să alegem un pachet de unt

Partea II: Cum să alegem laptele

Partea III: Cum să alegem o sticlă de suc

Partea IV: Cum să alegem o ciocolată

Probabil vor urma si altye episoade, asa ca tineti aproape! :)

Secretele "murdare" ale alimentelor chilipir

De aici:

De ce trebuie să ne ferim de produsele care încearcă să ne inducă în eroare

Unt - 2 lei pachetul, lapte - 2,7 lei litrul, ciocolată - 1,5 lei tableta sau suc de portocale - 1 leu sticla de doi litri. Nu vă grăbiţi să întrebaţi: „Unde?". Nu avem de-a face cu promoţii, ci cu alimente care doar încearcă să pară a fi ceea ce categoric nu sunt.

România liberă a identificat cel puţin cinci produse care, datorită preţurilor tentante, şi-au făcut loc în frigiderul multora dintre români. Câţi dintre clienţi au conştientizat însă cu adevărat ce cumpără? Problema „untului", „laptelui" sau a „ciocolatei" superieftine este aceea că doar în aparenţă reprezintă produsele menţionate mai sus. Ce sunt în realitate? RL a încercat să răspundă la această întrebare cu ajutorul specialistului în chimie alimentară Petru Alexe, decanul Facultăţii de Şiinţa şi Ingineria Alimentelor de la Universitatea din Galaţi, a comisarului de la Protecţia Consumatorilor, Sânziana Colibă, şi a criticului culinar Victor Melian.

„Untul" de 2 lei

Raionul „Lactate" dintr-unul din hypermarketurile bucu-reştene. Printre pachetele de unt am găsit şi pachete de 200g ambalate în clasica hârtie cerată albă, pe care scrie greu lizibil „cremă cu", iar dedesubt „UNT", cu litere mari şi cu un font asemănător cu al uneia din mărcile de unt de pe raftul vecin. Pe pachet, clienţii mai pot citi: „grăsime 65%". În realitate, avem de-a face cu un produs ce conţine 80% grăsimi vegetale nehidrogenate şi numai 20% unt şi care, pentru a se vinde, profită de toate aceste elemente de identitate care s-au sedimentat în mentalul colectiv al românilor. Am testat trei astfel de produse, cu preţuri cuprinse între 2,1 şi 2,7 lei, care au fost apoi comparate cu untul veritabil, „marca cea mai ieftină", cu 65% grăsime şi care costă 3,9 lei pachetul. Iată părerile specia-liştilor.

Criticul culinar:

Victor Melian: „Imitaţiile de unt sunt dezlegate, vedem că nu s-au legat grăsimile în ele: unul mai are puţin şi se împrăştie, altul arată ca o brânză de vaci foarte moale, iar al treilea e în aceeaşi stare de dezagregare, dar puţin mai legat decât celelalte două. Singurul mai consistent e pachetul de unt normal, deşi absolut toate cele patru pachete au fost ţinute la aceeaşi temperatură. Produsul cu 20% unt şi 65% lipide e aproape fără miros, foarte, foarte gras, dar grăsimea nelegată în consistenţa produsului îi dă un gust fad. Culoarea e verzuie, se observă nişte puncte galbene în el care îmi spun că nu a fost amestecat bine ce trebuia amestecat, ori că nu toate lucrurile sunt compatibile unele cu altele. Nu m-aş avânta deloc să prăjesc ceva în aceste imitaţii sau să fac cu ele o cremă", spune Melian.

Specialistul în chimie alimentară:

Petru Alexe: „Produsul natural este bun. Celelalte produse au denumire falsă, subliminală. Trebuie să fie identificate ca produse cu adaos mic de unt şi nu ca produse lactate. Am rezerve la utilizarea acidului citric".

Protecţia Consumatorului

Comisarul de la Protecţia Consumatorului Sânziana Colibă: „Aceste produse nu sunt unt, ci aşa cum spune şi ambalajul, undeva cu fonturi minuscule pe lateralul pachetelor, sunt «amestecuri de grăsimi tartinabile». Ele sunt produse cameleonice care folosesc trucuri pentru a semăna cu pachetele de unt. De pildă, folosesc nume derivate de la UNT, cum e cazul cu UNTAR, scris cu un font foarte apropiat de cel cu care sunt inscripţionate pachetele de unt adevărat. Protecţia Consumatorului a dat în judecată producătorul UNTAR-ului că încearcă să păcălească consumatorii, dar am pierdut, fiindcă legea le permite să folosească termeni derivaţi de la cuvântul UNT. Produsul numit «Cremă cu UNT» foloseşte două fonturi diferite în denumire, pentru a pune în evidenţă cuvântul UNT şi a minimiza celălalt termen al denumirii. De asemenea, ceea ce fac ei nu e chiar legal, fiindcă pe pachet sunt două denumiri de produs, ceea ce creează confuzie: «Cremă cu UNT grăsime 65%» şi «amestec de grăsimi tartinabile 65% 200g». În plus, noi am amendat deja unul din lanţurile de hypermarketuri pentru faptul că pune aceste produse cameleonice pe acelaşi raft cu untul. În mod normal, aceste produse ar trebui să fie expuse ori într-un spaţiu clar delimitat de rafturile cu unt".

„Laptele" de 2,7 lei

Raftul cu lapte UHT al unui supermarket de cartier. Cel mai ieftin produs costă 2,7 lei. Lângă acesta se află celelalte mărci de lapte UHT. Pe cele două feţe ale cutiei mai ieftine scrie bilingv (în maghiară şi engleză) „Tej ital 3,2% zsirtartalom", respective „Milk drink 3,2% fat". Deasupra e desenat un şuvoi alb de lapte curgând şi o pajişte verde. Clientul n-are nici cel mai mic indiciu, dacă nu citeşte scrisul mic de pe lateral (de data asta şi în română), că nu e vorba de lapte, ci de „băutură de lapte". Şi acest produs se foloseşte de elementele de identitate ale laptelui ca să vândă un produs care e orice, numai lapte nu: „Ingrediente: lapte (51%), permeat, grăsimi vegetale. Permeatul este definit pe ambalaj drept un preparat de origine lactată, sărac în proteine, produs prin ultrafiltrarea laptelui. Compoziţie: proteine 1,5%, glucide 4,7%, lipide 3,2 %".